Muzeu:

Muzeul Satului Vâlcean - Bujoreni

Categoria:

CONSTRUCŢII

Denumirea în muzeu:

Casă Stoeneşti

Denumirea locală:

Casa lui Gongea Ion

Descriere

Construcţie înaltă cu foişor supraânălţat pe piloni din zid. Tendinţă de dezvoltare pe orizontală prin construirea unui adosaj de spate (polată). Plan cu două încăperi cu o singură intrare directă din foişor. Beci sub încăperea „la sobă”. Acoperiş în patru ape (foişorul în trei ape). Materiale şi tehnici. Temelia, soclul foişorului, scările de acces pe foişor din piatră de râu zidită cu mortar de var. Cadru din tălpi de stejar legate în chei drepte de care se prinde cununa bârnelor încheiate cu cheotori rotunde. La partea superioară alt cadru de grinzi cosoroabe care fac legătura între pereţi şi căprioreală. Podina din blane ulucite în încăperea „la foc” şi din scândură între grinzi la cealaltă şi pe foişor. Pardoseli din lut amestecat cu pleavă şi bălegar de cal în camera „la foc” şi din scândură trasă în cealaltă şi pe foişor. Peretele despărţitor şi sobele din cărămidă. Căprioreala din lemn de esenţă moale şi învelitoarea din şiţă. Motive decorative. Sculptură şi cioplitură la stâlpii sălii în motive geometrice. Funcţionalitate. Camera „la foc”, „casa de zi” are sarcinile bucătăriei. De remarcat dulapurile construite în pereţi pentru a câştiga spaţiu şi canapelele cu hâmbar (pentru mălai, făină) din aceleaşi motive. Soba cu plitar şi inventarul casnico-gospodăresc definesc atributele încăperii. Casa bună, „la sobă” serveşte pentru dormit şi pentru diferitele sărbători când se schimbă textilele. Culmea de rufe de pe peretele longitudinal de spate a preluat funcţiile celarului. Beciul este folosit pentru depozitat ca şi podul. Sub foişor, în gârliciul deschis se păstrează lemnele de foc sau micile unelte. Polata adăposteşte carul, plugul şi alte unelte.

Zona etnografică:

Vâlcea

Provenienţa:

Stoeneşti, com. Stoeneşti, jud. Vâlcea

Etnia:

români