Construcție

Casă cu moară

Moara de apă din Cernat

Deținător: Muzeul Naţional Secuiesc - Sfântu Gheorghe

Secție: Muzeul Etnografic „Haszmann Pál” - Cernat

Despre monument

O mărturie a culturii tradiționale

Zona Cernatului de Jos şi de Sus, situată de-a lungul lui Nagypatak (Pârâul Mare) şi al pârâului Ika, nu se numeşte fără motiv Valea Morilor. Pe o porţiune de circa 7 km, până la Mărcuşa, apa din Nagypatak are o cădere de 20,7 m/km, viteză tocmai adecvată pentru acţionarea roţilor hidraulice ale morilor de apă. În plus, amplasarea geografică şi structura socială a bazinului a fost propice odinioară pentru funcţionarea rentabilă a numeroaselor mori de acest tip. În 1802 s-au înregistrat în localitate 32 de mori de apă, în ultimul an al secolului al 19-lea, în Cernatul de Jos lucrau 3, iar în Cernatul de Sus 26 de morari, apoi un registru judeţean al morilor, realizat în 1948, evidenţia nominal 25 de astfel de mori în comună. Moara de apă cu două pietre sau moara de terci, care a aparţinut cândva lui OROSZ Simon, a fost reconstruită în muzeu la începutul anilor 1970. Se afla iniţial pe malul lui Nagypatak, în direcţia băii Csókás, fiind ultima moară în sus, la stânga, pe aceea porţiune, respectiv ultima care măcina şi mei. Cromatica, vărgatul şi desenul sacilor confecţionaţi din pânză ţesută manual, de cânepă şi de in, care se află în colecţia muzeului, nu serveau doar la ornamentarea acestora, ci erau şi semne distinctive, referitoare la familii. Iar morarul ştia, pe baza dungilor de pe saci, a mărimii şi a capacităţii acestora, cui aparţin aceştia

Două repere distincte

Localizare și proveniență

01

Localizarea actuală

Locul în care monumentul este păstrat în prezent.

Localizarea actuală nu este completată. Deținătorul și secția, dacă este cunoscută, sunt indicate în antetul fișei.

02

Proveniența istorică

Localitatea și teritoriul din care provine monumentul.

Documentare vizuală

Fotografii 3

Selectează o fotografie pentru vizualizare la dimensiune mare.

Materiale, tehnici și detalii

Documentarea monumentului

Identificare documentară

Original, reconstrucție și copie

Documentație

Apartenență și dobândire

Plan și dimensiuni

Fundație, temelie și soclu

Pivniță și pardoseală

Pereți și îmbinări

Acoperiș, șarpantă și învelitoare

Funcționare și iluminat

Inscripții

Istoric și dosare

Meșter / constructor

meşteri, morari din localitate

Element decorativ
solare
Orosz

Patrimoniu în context

Monumente asociate

Grija pentru patrimoniu

Conservare și intervenții

Evaluări ale stării de conservare

Dată neprecizată

Bună, acoperişul a fost reparat în întregime (bătutu cu şindrilă nouă) în anul 1996

Prioritate în sursă: 2

Lucrări și intervenții

01.01.1996

conservare

rep. acoperişului

01.01.1973

reconstrucţie

01.01.1973

documentaţie

01.01.1973

achiziţie

01.01.1972

depistare

Surse și mărturii

Bibliografie și documente

  1. desen
  2. fotografie
  3. releveu

Fișe și contribuții

Fișă istorică de evidență

24/1974
  • Haszmann JozsefColaborator
  • Simon OroszDeținător anterior
  • Haszmann PálAutor al intervenției
  • Haszmann PalAutor al operației
  • Haszmann PálAutor de fișă
Identificator permanent al fișeiC65D25F85A7441219D617D7802453EEC